FĂR'ÂMĂ, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s-a împărţit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii si) fărâme = a (se) sfărâma. - Cf. alb. t h:e r r i m e.
Sursă : DEX'98 (39687)  - LauraGellner

FĂRÂM'A, făr'âm, vb. I. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-si fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-si bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărm'a vb. I] - Din fărâmă.
Sursă : DEX'98 (39686)  - LauraGellner

FĂRÂMĂ s. 1. v. bucăţică. 2. v. firimitură. 3. v. pic.
Sursă : Sinonime (183771)  - siveco

FĂRÂM'A vb. v. sfărâma.
Sursă : Sinonime (183768)  - siveco

fărâm'a vb., ind. prez. 1 sg. fărâm, 3 sg. si pl. fărâmă
Sursă : DOR (245569)  - siveco

fărâmă s.f., g.-d. art. fărâmei; pl. fărâme
Sursă : DOR (245572)  - siveco

FĂRÂM//Ă ~e f. 1) Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.). 2) fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. O ~ de nădejde. /cf. alb. therrime
Sursă : NODEX (334418)  - siveco

A SE FĂRÂM'A se fărâmă intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici. /Din fărâmă
Sursă : NODEX (334417)  - siveco

A FĂRÂM'A fărâm tranz. 1) A face să se fărâme. 2) fig. A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi; a distruge. ~ oastea. /Din fărâmă
Sursă : NODEX (334416)  - siveco